diumenge, 14 de maig de 2017

Salvatore Satta - Sa veranda - Presentatzione




Su romanzu de Salvatore Satta, La veranda, chi bos presento in sa tradutzione chi apo fatu in sardu dae s'originale italianu cun su tìtulu: Sa veranda, est istadu iscritu intre su 1928 e su 1930.   

Su giòvanu iscritore nugoresu aiat presentadu custu romanzu a unu concursu literàriu famadu ma sa giuria no l'at tentu in contu. In paràulas de Marino Moretti, unu chi nde faghiat parte e chi pensaiat de àere iscobertu sa contraparte italiana de "Der Zauberberg" de Thomas Mann, sa giuria no l'at chertu premiare ca "fiat unu romanzu improponìbile a unu pùblicu italianu tropu delicadu, tropu sensìbile, tropu assuconaditu". Ismentigadu in unu calàsciu, pro prus de chimbanta annos, est istadu publicadu in fines in su 1981.

Sa veranda de su tìtulu est sa de su sanatòriu de Merano in ue est istadu ricoveradu Salvatore Satta. In cue vivet inghiriadu dae unu campionàriu de pessones bènnidas dae totu sas regiones italianas chi in cussu logu s'agatant ogni die pro arresonare, giogare a cartas, dare consolu a s'amigu o ammentare su tempus coladu e sa vida foras dae cussos muros. Sa veranda de su sanatòriu est unu mundu a parte in ue sa gente non si mutit cun su nùmene de batìjimu ma cun su de sa bidda o tzitade sua o, si est nàschidu  a dae de su riu Po, de sa regione sua. Est unu mundu chi faeddat in suspu, chi tenet sos ritos suos e chi presentat totu sas misèrias e sos bisos umanos. S'infadu e sa timòria aunit a totus cussas ànimas. Est unu mundu de patimentu, individuale e colletivu in ue sas reatziones a sa maladia sunt diferentes dae s'unu a s'àteru e rapresentant, nen prus e nen mancu, su cumportamentu rispetu a s'esistèntzia.  Non fartat s'amore.


Custa tradutzione est dedicada a mama, fintzas issa est istada in una veranda; mai l'at ischidu ma, paris cun àteras mìgias e mìgias de pessones disconnotas est unu personàgiu de custu romanzu.

Cap comentari:

Publica un comentari a l'entrada